Maria Ward
Fondatoarea Institutului Sfânta Maria
(IBMV – „Institutum Beatae Mariae Virginis”)
– astăzi Congregatio Jesu (CJ) –
„ TOT CE NU ESTE ÎN EL ŞI PENTRU EL, VA TRECE CU TIMPUL ”
(Maria Ward)
Maria Ward s-a născut la 23 ianuarie 1585, la Yorkshire (Anglia) în familia nobilă Ward. În ciuda persecuţiei împotriva catolicilor din timpul domniei Elisabeta I, familia Ward şi-a păstrat credinţa şi fidelitatea faţă de biserica catolică.
La cinci ani, Mary a fost dusă la bunicii ei din partea mamei în Ploughland Hall. Încă din copilărie, Mary şi-a descoperit vocaţia prin povestirile bunicii sale, întemniţată pentru credinţa sa, şi ale unei servitoare din familia sa.
La vârsta de zece ani s-a întors la proprietatea părintească, Mulwith, din vestul oraşului Yorkshire, care era situată între pajişti şi câmpii, la 10 km de oraşul Ripon şi la 45 km de York.
Din cauza persecuţiei împotriva catolicilor familia Ward a fost nevoită să se mute în altă localitate unde era o climă rece de munte.
Maria având o sănătate şubredă a fost dusă la o rudă din partea mamei la Harewell. Nici aici nu a stat mult şi tatăl a mutat-o la familia înrudită Babthorpe de Osgodby, la 15 km de York. În această familie Mary a petrecut 6 ani. Anii petrecuţi în această familie au fost o pregătire pentru viaţa religioasă.
Ca tânără îndrăgostită de Cristos părăseşte „în clandestinitate” Anglia şi fondează în Flandra Institutul Sfintei Fecioare Maria (IBMV) astăzi Congregaţio Jesu (CJ). Acesta îşi propunea să educe tinerele fete sărace, mai ales din suburbiile marilor oraşe. În scurt timp, dar şi cu multe obstacole, Mary Ward avea să-şi extindă opera în Europa şi, mai apoi, în lumea întreagă.
După o viaţă plină de luptă şi încredere în Dumnezeu , în dimineaţa de 30 ianuarie 1645, a intrat în marea pace a lui Dumnezeu. Înainte de a închide ochii pentru acest pământ ea le-a recomandat celor cinci colaboratoare, care stăteau la patul ei, să rămână fidele vocaţiei lor, s-o trăiască cu statornicie, cu energie şi iubire. „Dumnezeu va fi cu voi şi vă va ajuta; n-are importanţă prin cine anume, ci numai că acest lucru se va întâmpla. Dacă Dumnezeu îmi va da un loc în cer, vreau să vă fiu de folos”. Prin „vocaţie” a vrut să indice chemarea lui Dumnezeu în acest Institut, pe care ea îl părăsea ca pe un câmp de ruine. Dorinţa anilor trecuţi şi a femeii mature s-a împlinit. Ultimul mister al vieţii ei l-a luat cu sine în veşnicie. A trecut din viaţa aceasta cu siguranţa că opera ei va renaşte în momentul în care va voi Dumnezeu.
O piatră mare (înaltă de 1,83 m , lată de 1,06 m şi groasă de 12,7 cm) necioplită pe verso, a fost pusă pe mormântul ei din cimitirul Osbaldwick. Inscripţia acestei pietre sună astfel: „A IUBI PE SĂRACI, A STĂRUI ÎN ACEASTĂ IUBIRE, A TRĂI, A MURI ŞI A ÎNVIA CU EI – ACEASTA A FOST TOT CEEA CE A DORIT MARY WARD, CARE A TRĂIT 60 DE ANI ŞI 8 ZILE ŞI A MURIT PE 20 IANUARIE 1645.” (Data de 20 ianuarie este indicată după calendarul iulian, după cel gregorian însă, data morţii era 30 ianuarie.)
Când a murit, copacul era fără vlăstare. Mai târziu însă au apărut noi ramuri, frunze şi flori la: München, Augsburg, Burghausen şi York (1690).
Mary Ward este cea care a deschis o nouă cale de apostolat pentru femei în Biserică. În timpul său, acestea trebuiau să se căsătorească ori să se consacre lui Dumnezeu ducându-şi viaţa într-o mănăstire (în clauzură). Pionieră a apostolatului femeii, Mary Ward arată că femeia este capabilă să slujească Biserica prin dăruire faţă de aproapele şi prin acte de caritate, mai ales prin educaţie, şi nu doar prin rugăciune.
Ne mai poate spune astăzi ceva Maria Ward, o femeie din sec. al XVII-lea? Perioada care începuse atunci, epoca modernă, s-a încheiat. A urmat o altă perioadă, care încă nu are un nume stabilit. Suntem fascinaţi de ceea ce ne oferă timpul prezent; remarcăm în acelaşi timp că omul rămâne orientat spre aceleaşi forţe fundamentale ca şi generaţiile anterioare, dacă vrea să dea o înfăţişare plină de sens vieţii şi să fie o binecuvântare pentru ceilalţi. Oamenii din trecut ne pot veni în ajutor în întrebările şi necesităţile noastre. Acest lucru este valabil şi pentru această femeie extraordinară spre care ne îndreptăm în această scurtă biografie. Aceasta provine din izvoare autentice, care în parte existau, iar în parte au fost descoperite în ultimele trei decenii. Viaţa lui Maria Ward a fost bogată în evenimente, dar şi mai bogată în dimensiunea ei spirituală. Aici pot fi interpretate principalele caracteristici ale fiinţei sale şi ale circumstanţelor drumului vieţii ei.
Mary Ward a fost o pelerină pe străzile Europei. Drumurile ei se pot întretăia ca şi crucea sf. Andrei; ele pornesc din York, trec prin Roma şi ajung până la Neapole, pornesc prin Presburg, trec prin Viena şi München şi ajung până la Paris. Drumul ei interior are dimensiuni şi mai mari. În căutarea voinţei lui Dumnezeu şi în străduinţa de a o împlini, şi-a luat multe sarcini asupra sa în ceea ce priveşte întemeierea celor zece mănăstiri, care au durat doisprezece ani cererile ei repetate prezentate papei pentru aprobarea operei şi marele eşec pe care avea să-l întâmpine. Ea nu s-a îndoit de misiunea ei nici când a fost desfiinţat Institutul. S-a supus bisericii printr-o ascultare eroică. Fidelitatea şi cutezanţa pe care le admirăm la femeile catolice din Yorkshire din sec. al XVI-lea şi al XVII-lea sunt caracteristice şi pentru Maria Ward. Dorinţa ei şi grija pentru credinţa oamenilor, grija pentru om şi necesităţile lui în general şi mai ales grija pentru fete şi femei. Prin fundaţiile ei, Mary a oferit ajutorul necesar Bisericii, care şi atunci avea nevoie de ajutorul femeilor. Opera ei nu a reuşit să depăşească greutăţile legilor, dar ea şi-a păstrat curajul pentru că spiritul şi inima ei erau înrădăcinate în Dumnezeu.
Pr. James Brodrick SJ şi-a sintetizat admiraţia pentru Mary Ward în următoarele cuvinte: „NICI UNA DINTRE EROINELE IMAGINARE ALE LUI SHAKESPEARE N-O ÎNTRECE ÎN FRUMUSEŢE ŞI FARMEC, ÎN SENINĂTATE ŞI ÎNŢELEPCIUNE, ÎN CURAJ ŞI FIDELITATE, ÎN FEMINITATE IREPROŞABILĂ PE MARY, ACEASTĂ EROINĂ CREATĂ DE DUMNEZEU”.