Evenimentele anului şcolar 2017 - 2018

Toate darurile vin de la Dumnezeu…

„Curajul de a mulţumi, curajul aşadar, de a vedea toate lucrurile şi experienţele acestei lumi ca un dar, transformă nu numai pe omul care are acest curaj ci şi mediul în care el trăieşte. El răspândeşte peste cei cu care vine în contact frumuseţea şi căldura luminii sale”.
(Willy Kramp)

Sărbătoarea „Ziua Recoltei”


Sărbătoarea recoltei 2010 - 2011

Sărbătoarea recoltei
2010-2011

„Ziua Recoltei” reprezintă o zi în care toţi oamenii sunt invitaţi să aducă mulţumire lui Dumnezeu pentru roadele pământului.

Această sărbătoare îşi are originea în prioada precrestină când oamenii ofereau zeilor ca mulţumire din roadele pământului. Ea era fixată pe 23 septembrie (echinocţiul de toamnă) când începe toamna astronomică, iar oamenii încep recoltarea legumelor şi fructelor. De-a lungul secolelor ea s-a perpetuat şi a ajuns la noi datorită obiceiurilor romane.

În biserica romano-catolică „Sărbătoarea recoltei” datează din sec. 3 în prima duminică după sărbătoarea „Sfinţilor Arhangheli” din 29 septembrie. Încă din Evul Mediu se cunosc diferite date în care a fost sărbătorită această zi: 23 septembrie, în prima duminică din octombrie sau atunci când oamenii încep să adune recolta de pe câmp.

Întreaga comunitate este invitată să participe. Biserica este împodobită cu flori, se aduc în jurul altarului coşuleţe cu fructe şi legume, cereale şi produse din ele.

Credincioşii se adună în jurul altarului pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru bunătatea Sa, conştienţi fiind că recolta bogată nu se datorează numai muncii omului, ci şi ajutorului divin.

„Ziua Recoltei” este sărbătorită cu multă bucurie şi de copiii din şcoala şi grădiniţa noastră. Ei îşi confecţionează singuri coroane din frunze colorate pe care le vor purta la sărbătoare. Merg cu coşuleţe încărcate cu legume şi fructe la altar pentru a fi binecuvântate. Pregătesc cântecele pentru slujba de mulţumire.

Împreună cu cadrele didactice, copiii pregătesc o masă festivă și salată de fructe specifică acestei sarbatori.



Sărbătoarea „Sf. Martin” - 11 noiembrie 2010


Sfântul Martin 2010 - 2011

Sfântul Martin
2010-2011

Sf. Martin s-a născut în anul 316 în provincia romană Panonia (Ungaria de astăzi) şi a crescut la Pavia-Italia, într-o familie înstărită dar nu creştină.

Tatăl său, mai întâi simplu soldat, a ajuns în cele din urmă tribun militar. Martin însuşi a urmat cariera armelor de la vârsta de 15 ani şi a ajuns cavaler în serviciul personal al împăratului Constantin. Cu toate acestea lui nu-i plăcea războiul. Încă din copilărie dorea să-l slujească pe Dumnezeu. La vârsta de 12 ani dorea să meargă în pustiu şi să trăiască singur acolo. Neputând face acest lucru, el s-a dedicat slujirii semenilor săi făcând multe acte de caritate. Soldat fiind, el avea un comportament cu totul diferit faţă de ceilalţi soldaţi. Era bun cu toţi, ducea o viaţă simplă, era foarte răbdător, îi vizita pe bolnavi şi săraci împărţind cu ei hrana şi îmbrăcămintea sa.

Într-o zi de iarnă, pe un ger cumplit, la intrarea în oraşul Amiens a întâlnit un om sărac cerşind. Pentru că nu avea bani el a luat sabia tăind în două mantia sa largă de cavaler. Cu acea jumătate de mantie l-a învelit pe săracul cerşetor, şi el s-a înfăşurat cu restul. Ceilalţi soldaţi l-au luat în râs.

În noaptea următoare, Martin l-a văzut pe Isus în vis, care purta jumătatea de mantie pe care i-o dăruise săracului. Domnul îi spuse: „Ceea ce ai făcut celor mici, mie mi-ai făcut”. Atunci el a înţeles că în acel sărac era chiar Cristos.

La 18 ani Martin ceru botezul dar nu a părăsit armata încă doi ani de zile. După plecarea sa din armată s-a întâlnit cu episcopul Ilarie din oraşul Poitiers. Acesta îi descoperă tainele evangheliei şi îl sfinţeşte preot.

Datorită evlaviei şi actelor sale de caritate faţă de cei săraci, Martin a fost ales episcop de Tours. Nu se poate spune totul despre el, nici nu se pot povesti lucrurile minunate pe care le-a săvârşit ca episcop. A înfiinţat o mică mănăstire departe de oraş numită Marmoutier. Mulţi oameni veneau aici pentru a primi ajutor sufletesc, un sfat bun, îi vindeca pe bolnavi şi alunga duhurile rele. Până şi animalelor bolnave le venea în ajutor.

Sf. Martin a murit în anul 397 în vârstă de 80 de ani şi a fost înmormântat în oraşul Tours. Peste 2000 de călugări şi o mare mulţime de oameni l-au însoţit la mormânt. Pe mormântul său s-a construit o biserică de lemn şi mai târziu o catedrală.

În zilele noastre, acest mare sfânt este sărbătorit pe 11 noiembrie, iar această sărbătoare ne aminteşte de faptele de caritate pe care le-a făcut sf. Martin îndemnându-ne şi pe noi să-l urmăm.

În amintirea Sf. Martin copiii merg pe stradă purtând în mână lampioanele confecţionate de ei, împart covrigi şi alte produse săracilor şi intre ei, cântând cu mare bucurie:

„Pornim cu lampioanele în mână

Să facem lumină în jur.

Oricine ne vede să vină

Căci vrem să o dăm tuturor.

O Sf. Martin de ziua ta

Un cântec nou îţi vom cânta!”



Sfântul Nicolae - 6 decembrie 2010


Sfântul Nicolae
Sfântul Nicolae 2010-2011

Sfântul Nicolae
2010-2011

Sfântul Nicolae s-a născut în Orientul Mijlociu la 350 de mile nord de Betleem. Istoria şi legendele legate de Sfântul Nicolae se întrepătrund, dar se cunoaşte cu certitudine că a trăit în secolul al IV-lea, a fost episcop de Myra (acum aflată pe teritoriul Turciei) şi a fost recunoscut ca sfânt începând cu secolul al VI-lea. Sfântul Nicolae a devenit recunoscut pentru credinţa, zelul şi dragostea pentru semeni şi în special pentru copii. Nicolae provenea dintr-o familie înstărită, iar la moartea părinţilor săi a moştenit întreaga avere, pe care s-a hotărât să o împartă oamenilor nevoiaşi.

De-a lungul secolelor au apărut poveşti şi legende despre viaţa şi binefacerile Sfântului Nicolae. Toate acestea au ajutat la înţelegerea caracterului extraordinar al acestuia şi de ce a fost atât de mult îndrăgit şi considerat protector al celor neajutoraţi şi neputincioşi.

Una dintre cele mai cunoscute legende este a celor trei surori, fetele unui om sărac, care datorită situaţiei financiare precare nu se puteau mărita. Se spune că atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritişului, Sf. Nicolae a lăsat noaptea, la uşa casei omului, un săculeţ cu aur. Povestea s-a repetat întocmai şi când a venit vremea de măritiş pentru cea de-a doua fată. Când i-a venit vremea şi celei de a treia fete, omul a stat de pază să afle cine-i cel care le-a făcut atâta bine fetelor lui. În noaptea cu pricina, a stat de pază şi l-a văzut pe episcop cum a lăsat săculeţul cu aur. Se spune ca Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei, într-o şosetă pusă la uscat şi de aceea a apărut obiceiul agăţării şosetelor de şemineu. Când tatăl fetelor a văzut una ca asta, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, dar bineînţeles că acesta nu a putut fi ţinut. De atunci, oricine primea un cadou neaşteptat îi mulţumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeţi de aur făcuţi cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur.

Sfântul Nicolae Sfântul Nicolae

O alta legenda spune că, după călătoria pe care a făcut-o in Ţara Sfântă, Nicolae s-a întors în ţara lui pe mare. O furtună foarte mare s-a abătut atunci pe mare, iar corabia era pe ce să se scufunde. Sf. Nicolae s-a rugat îndelung la Dumnezeu, iar marinarii au rămas uluiţi de puterea pe care a avut-o atunci când s-a oprit pe neaşteptate furtuna. Din acel moment, el a devenit patronul marinarilor şi al călătorilor.

In Romania, Sfântul Nicolae, cunoscut ca Moş Nicolae, vine in fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie cu daruri atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. În seara zilei de 5 decembrie, ghetele şi cizmele sunt curăţate, lustruite şi puse la uşă în casa fiecărui român. Moş Nicolae are grijă de fiecare membru al familiei şi el pune câte un cadou mic (în general dulciuri sau fructe) în ghetele sau cizmele fiecăruia. În unele părţi ale ţării, Moşul aduce şi nuieluşe argintii (crenguţe subţiri ce se dau cu un strat de bronz) odată cu darurile. Copiii neascultători sunt atenţionaţi de părinţi că vor primi doar nuieluşe dacă nu sunt cuminţi (de aici şi asocierea dintre băţ şi Sfântul Nicolae, folosit la cuminţirea obraznicilor). Obiceiul acesta, al venirii lui Moş Nicolae, este foarte vechi la romani şi este unul dintre cele mai importante sărbători ale anului, în special pentru copii.

De-a lungul secolelor Sfântul Nicolae a devenit unul dintre cei mai populari sfinţi, în amintirea şi celebrarea lui fiind ridicate mii de biserici (câteva sute sunt doar în Anglia), iar chipul lui a fost pictat mai mult decât al oricărui alt sfânt (excepţie făcând Sfânta Fecioara Maria).

Aniversarea morţii Sfântului Nicolae, pe 6 Decembrie (345 A.D. sau 352 A.D.) este aproape de sărbătoarea Crăciunului, de aceea, în multe ţări, acestea s-au contopit. În Germania însă, Olanda, Elveţia, România, şi alte câteva ţări europene aceste două sărbători au continuat să se sărbătorească separat.

La sate, ziua de 6 decembrie este considerată data începerii iernii şi se spune că în această zi va ninge, căci Sf. Nicolae îşi scutură barba lungă şi albă.

Sf. Nicolae ne dă un exemplu demn de urmat! Iubeşte-ţi, respectă-ţi şi ajută-ţi aproapele, căci generozitatea îţi va fi răsplătita!



Sărbătoarea Crăciunului - 25 decembrie 2010


Serbarea de Crăciun 2010 - 2011

Serbarea de crăciun - Grădiniţă
2010-2011

Motto:

„…Nu e datorie românească mai vrednic de a fi îndeplinită şi nu e osteneală mai de folos, decât ca să facem părtaşi pe cei mai tineri, pe cei ce vin după noi, de bunurile sufleteşti moştenite din vechime, să le predăm lor ca pe o zestre de mare preţ. Iar zestre mai de preţ nu e alta, ca averea de cuget şi simţire, închisă şi păstrată cu mare grijă de-a lungul vremurilor, în adâncurile sufletului românesc şi creştinesc al moşilor şi strămoşilor noştri!...”

Serbarea de Crăciun 2010 - 2011

Serbarea de crăciun - Şcoală
2010-2011

Tradiţiile şi obiceiurile româneşti reprezintă un adevărat tezaur care trebuie păstrat şi transmis, pentru că ar fi păcat ca, după ce a dăinuit secole şi chiar milenii, să se piardă chiar acum.

Copiii aşteaptă cu nerăbdare Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului pentru că şi Moş Crăciun e pe aproape cu darurile sale.

Crăciunul e o sărbătoare veche de peste două milenii, răspândită pe tot globul, şi totuşi nouă pentru fiecare persoană care o trăieşte cu adevărat.

Tuturor cadrelor didactice le revine frumoasa datorie de a cultiva în sufletul copiilor dragostea pentru datinile strămoşeşti legate de această sărbătoare.

Şcoala Sf. Maria oferă copiilor posibilitatea să păstreze mereu vie această comoară nepreţuită a datinilor strămoşeşti prin serbările realizate de Crăciun şi să transmită mai departe generaţiilor viitoare pentru a se bucura şi ele de această nepreţuită comoară.



Carnavalul bucuriei - 16 februarie 2010


Carnaval 2009 - 2010
Grupa mare - pregătitoare
Grupa mare - pregătitoare

Carnaval 2009 - 2010
16 februarie 2010

Marţi 16 februarie, înainte de începerea orelor, pe uşa şcolii şi a grădiniţei ”Sf. Maria”, preşcolarii şi şcolarii intrau plini de bucurie cu gândul că vor participa la carnaval. Fiecare şi-a pregătit din timp costumul care avea să reprezinte un personaj din poveste sau dintr-un film. Variaţia costumelor te fascinau încă de cum păşeau pe uşa şcolii, de parcă au pornit la o paradă a costumelor.

Clopoţelul a sunat de intrare pentru începerea orelor. Elevii, care mai de care costumaţi, s-au pregătit pentru ore.

Surpriza a fost mai uimitoare, când în şcoală a păşit doamna inspectoare Bonciu Ecaterina. Ajungând la prima sală de clasă, a intrat, şi spre surprindere ei a observat că elevii nu sunt în costumele lor şcolare. A salutat întrebându-i pe elevii dacă o primesc la ore. Bineînţeles că, elevii erau entuziasmaţi să primească musafiri, mai ales că erau frumos costumaţi. N-a fost necesară o întrebare din partea d-nei inspectoare pentru a afla ce se întâmplă în şcoală, căci elevii au şi spus că sunt pregătiţi pentru carnaval.

Programul de învăţământ a decurs normal în şcoală. Fiecare clasă a avut surpriza de a o avea la ore pe d-na inspectoare Bonciu Ecaterina. La sfârşitul vizitei, elevii au invitat-o pe doamna inspectoare să participe la carnavalul organizat în şcoală. Invitaţia a fost primită cu bucurie.


Istoria Carnavalului


Carnavalul este mult mai vechi decât religia creştină însăşi, şi a pornit ca o celebrare pentru a înlătura tristeţea iernii şi fantomele întunericului. Oamenii alcătuiau procesiuni purtând măşti înfiorătoare, si scoteau sunete teribile pentru a alunga fantomele iernii. O data cu apariţia religiei creştine, începutul Carnavalului marca în fapt începutul perioadei de post. Însăşi numele "Carnaval" provine din latinescul carne vale, în traducere aproximativă la revedere carne.

Anual, în ziua de marţi înainte de ”Miercurea cenuşii”, atât în grădiniţă, cât şi în şcoală, se organizează un carnaval mult aşteptat de copii. Cu minuţiozitate îşi pregătesc costumele din timp, ajutaţi fiind şi de părinţi. Carnavalul se desfăşoară în această zi, şi nu în alta, tocmai pentru a scoate în evidenţă perioada care urmează, timpul Postului Mare.

Distracţia este plăcută tuturor, dar este şi un timp în care noi trebuie să renunţăm la această distracţie. Prin acest eveniment, elevii sunt educaţi de mici să renunţe pentru o anumită perioadă la distracţii zgomotoase şi să se gândească mai mult la Dumnezeu.



Ziua Europei - 9 mai 2010


Ziua Europei 2009 - 2010

Ziua Europei
9 mai 2010

Cu ocazia Zilei Europei (9 mai 2010), Instituţia Prefectului Judeţul Brăila, Consiliul Judeţean Brăila şi Primăria Municipiului Brăila a organizat, sub egida 2010 – Anul European de Combatere a Sărăciei şi a Excluziunii Sociale, activitatea ”NEPOŢI PENTRU BUNICI”.

În cadrul acestei activităţi, unităţile şcolare din Brăila au fost invitate să-şi deschidă standuri pe platoul din faţa Palatului Administrativ pentru desfăşurarea unor activităţi generatoare de venit, urmând ca, la final, banii rezultaţi să fie donaţi în scop caritativ unui aşezământ social (un azil de bătrâni) din Brăila.

La această iniţiativă, au luat parte şi elevii şcolii noastre. Sub îndrumarea cadrelor didactice, timp de 10 zile, elevii au renunţat la timpul lor de joacă pentru a realiza lucrări din origami. Munca lor nu a rămas fără succes, deoarece în ziua de 9 mai, lucrările lor au fost apreciate, admirate şi, totodată cumpărate de vizitatorii standului.

Cu această ocazie, copiii au devenit mai sensibili faţă de persoanele lipsite de sprijinul material. Dorinţa şi bucuria lor de a lucra pentru un scop caritativ se pot observa în lucrările realizate.



Cupa Atari - 14 Mai 2012


Marţi, 14 mai, Şcoala ”Sfânta Maria” a găzduit tradiţionala Cupă Atari la Go. Competiţia sponsorizată de Direcţia Judeţeană pentru Sport Brăila a fost organizată de C.S. Atari Brăila cu sprijinul generos al educatoarelor Şcolii ”Sfânta Maria” aflate sub conducerea Surorii Angelica Farţadi.

Concurenţii s-au înfruntat pe parcursul a 5 runde, în sistem McMahon, pe table de 19x19, cu timp de gândire, sub arbitrajul d-lui Codrin Vasiloancă, instructor de Go. Locurile I, II şi III au fost ocupate de către Andrei Staicu, Ştefan Vlad Petrea şi Ştefan Fotin. La final, cei 20 de participanţi, toţi elevi ai Şcolii „Sfânta Maria”, clasele I-IV, au fost răsplătiţi cu diplome şi dulciuri.

Disciplina şi arta jocului de Go, deşi prezentă la noi în ţară abia din anii 1980 şi redescoperită după anii 2000 ca mijloc educaţional, surprinde prin atracţia asupra copiilor de toate vârstele, care, în ciuda nedumeririi părinţilor obişnuiţi doar cu Şahul ca sport al minţii, continuă să-l practice cu mult entuziasm, visând să devină campioni. Cei mai serioşi şi mai implicaţi dintre aceştia ajung să facă din Go un mod de viaţă, asumându-şi încetul cu încetul în viaţa de zi cu zi atitudinea atentă şi meditativă pe care această suprafaţă de joc veche cât China le-o inspiră. Victoria, sau înfrângerea sunt simple convenţii în jocul de Go, impuse de limitele de timp cărora cu toţii suntem nevoiţi să le facem faţă, însă jocul în sine nu are început şi sfârşit, ci doar există, ca o cale spre desăvârşire.