Prin parteneriat înţelegem relaţia între două sau mai multe părţi, ce presupune împărţirea responsabilităţilor în derularea unei acţiuni cu precizarea obligatorie a atribuţiilor şi contribuţiilor acestora, aspect statuat printr-un acord de parteneriat (convenţie, protocol, înţelegere, contract).
În cadrul unei societăţi care îşi propune să se situeze în mod autentic pe coordonatele schimbării, dezvoltarea creşterii continue, parteneriatul educaţional se constituie ca o condiţie necesară.
Ca parte a unei culturi sociale democratice, cultura organizaţională a şcolii trebuie să îşi asume, cu prioritate, elemente specifice parteneriatului educaţional.
Date fiind complexitatea şi gradul impactului educaţiei asupra întreg sistemului social creşte necesitatea colaborării în parteneriat cu o categorie foarte largă:
– întreg personalul angajat în sistemul de învăţământ;
– toţi copiii cuprinşi în instituţia de învăţământ;
– părinţii copiilor;
– organizaţii guvernamentale locale;
– organizaţii nonguvernamentale;
– reprezentanţii cultelor religioase;
– autorităţi locale;
– instituţii de învăţământ din alte ţări.

Obiectivele generale

Dezvoltarea unei serii de categorii de conduită necesare în viaţă: curiozitate investigatoare, originalitate şi independenţă în gândire şi acţiune, imaginaţie, fantezie, perseverenţă.

Toate instituţiile partenere promovează:
– asigurarea egalităţii şanselor în educaţie;
– revigorarea spiritului civic şi a mentalităţilor comunitare;
– promovarea dialogului, transparenţei şi a comunicării deschise;
– încurajarea iniţiativei şi a participării la proiecte educaţionale;
– dezvoltarea cooperării şi colaborării;
– încurajarea (auto)disciplinei şi a responsabilităţii;
– dezvoltarea personalităţii copilului şi a integrării lui în societate.

Şcoala trebuie să se afle în dialog autentic şi permanent cu societatea, străduindu-se să realizeze punţi de legătură între nevoile educaţionale, resursele/disponibilităţile intelectuale ale copiilor/tinerilor şi perspectivele de dezvoltare economică a societăţii. În acest sens, colaborarea dintre copiii diferitelor instituţii nu este un proces spontan, ci este o activitate organizată, susţinută, conştientă, direcţionată spre problemele educative ale tinerei generaţii. Aceste activităţi întregesc activitatea educativă a unităţii şcolare, aducând un surplus informaţional copiilor şi completând condiţiile concrete ale educaţiei acestora. Astfel experienţa de învăţare non-formală şi informală întregeşte, completează şi lărgeşte experienţa de învăţare formală.
Copiii devin capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o transforme, să se cunoască pe sine şi să se transforme, să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi sentimentele fie prin comunicare verbală, utilizând un limbaj bogat şi nuanţat, fie prin creaţie plastică. Ilustrând realităţile vieţii lor cotidiene, activităţile specifice grădiniţei, familiei şi comunităţii din care fac parte, variatele forme de exprimare ale copiilor dobândesc atât rol formator cât şi informator. Rezultatul actului lor creator devine astfel cartea lor de vizită, dar şi a unităţii în care învaţă.
Proiectele educaţionale realizate în parteneriat cu diferite instituţii sunt activităţi foarte atractive la care copiii participă activ şi eficient.

În consecinţă Şcoala „Sf. Maria” a iniţiat următoarele proiecte educaţionale:

PARTENERIAT EDUCAŢIONAL – „INVITAŢIE LA JOACĂ”

PARTENERIAT EDUCAŢIONAL – „UMBLAŢI ÎN LUMINĂ”

PARTENERIAT EDUCAŢIONAL – „CALENDARUL NATURII”

PARTENERIAT EDUCAŢIONAL – „PORŢI ŞI SUFLETE DESCHISE”

PARTENERIAT CU GRĂDINIŢA CATOLICĂ „ST. JOSEPH” GERMANIA

PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL PRIN CORESPONDENŢĂ – „PUNŢI DE PRIETENIE”