Congregatio Jesu în România
În anul 1852, la invitaţia Episcopului Michel-Angelo Conte di Parsi, au sosit în Bucureşti primele surori din Nymphenburg (Germania) care, în ciuda marilor greutăţi şi vitregii ale timpului, au reuşit să înceapă apostolatul, dând viaţă carismei lor – „educaţia”.
Grija deosebită a surorilor pentru formarea elevelor a făcut din Institutul „Sfânta Maria” un focar de cultură, de educaţie aleasă şi o familie. După 96 de ani (1852 – 1948) de muncă rodnică, Institutul „Sfânta Maria” avea cinci şcoli, de la grădiniţă inclusiv liceul: două şcoli în Bucureşti – Şcoala Pitar Moş şi Sfântul Iosif de pe Str. G-ral Berthelot, nr. 56-58 – şi trei în oraşele Brăila, Turnu-Severin şi Craiova.
INSTITUTUL „SF. MARIA – BUCUREŞTI”, în urma mai multor cereri, a înfiinţat o sucursală în anul 1885 în Brăila, la iniţiativa Maicii Kunigunde care, ulterior, a fost numită şi directoarea şcolii.
Şcoala a funcţionat până în anii 1948 – 1949, după care clădirea institutului a fost abuziv confiscată de regimul comunist care s-a instaurat în România, după cel de-al doilea război mondial.
În urma evenimentelor petrecute după desfiinţarea institutului, toate documentele referitoare la Institutul Sf. Maria – Brăila au fost distruse, rămânând doar mărturiile fostelor eleve şi un album foto.
Un scurt istoric desprins din album şi câteva mărturii ale fostelor eleve sunt prezentate în continuare.
SUCURSALA SF. MARIA – BRĂILA
… „Pe atunci se afla o mică şcoală de fete care funcţiona într-o casă închiriată pe strada Poligon.”
În primul an de activitate s-au înscris 7 eleve interne şi 48 externe. Treptat, numărul elevelor a început să crească, spaţiul devenind neîncăpător.
După 2 ani, în pensionat se aflau 60 de eleve interne şi semi-interne, iar în şcoala primară externă 50 de eleve.
Datorită numărului mare de eleve înscrise, conducerea şcolii hotărî să achiziţioneze un teren din strada Municipală, acum Radu S. Campiniu nr. 21. În anul 1893, pe terenul cumpărat, se construi un edificiu spaţios conform cu cerinţele funcţionării şcolii. Clădirea avea 7 clase mari pentru pensionat, 1 reflectoriu, 1 sala de muzică, 3 dormitoare, 6 camere de muzică şi 4 clase spaţioase pentru şcoala primară externă. Pensionatul avea 4 clase primare şi 5 secundare.
Cursurile de limba română s-au predat în toate clasele primare după programa oficială şi examenele se susţineau după ordinele existente ale ministerului.
În pensionat se mai predau limbile: germană, franceză şi engleză, lucrul de mână, desenul, pianul şi cântul.
Numărul elevelor ajunsese la 130 în pensionat şi tot atâtea în şcoala primară externă. Şcoala Institutului „Sancta Maria” era dotată cu tot materialul didactic necesar, o bibliotecă cu un număr de 682 de cărţi pentru eleve şi 117 volume pentru cadrele didactice, care era format din 16 profesoare toate autorizate de Minister (extras din albumul foto al Institutului „Sancta Maria” din Bucureşti).
După desfiinţarea congregaţiilor religioase catolice, în 1949 toate surorile provenite din alte ţări au fost obligate să se întoarcă în ţara lor de origine. Din cauza vârstei şi a bolii, câteva dintre surorile străine nu au putut să călătorească şi au fost izolate de către securitate la ferma „Sf. Agnes” din Popeşti-Leordeni. Alături de ele au avut curajul să rămână şi câteva surori românce, care doreau cu orice risc să rămână în comunitate. La Ferma „Sf. Agnes” surorile au păstrat şi au dus cu curaj, timp de mai bine de 40 de ani, „făclia” vie a Institutului „Sfânta Maria” din Bucureşti. Institutul a supravieţuit mulţi ani în clandestinitate.
Din „sămânţa” suferinţei, a rugăciunii şi a jertfelor surorilor în vârstă, a răsărit, odată cu revoluţia, un nou început şi pentru Institutul Sf. Maria. Institutul a fost binecuvântat cu surori tinere dornice de a-şi ajuta aproapele prin diferite forme de apostolat.
Astfel, multe surori au început studiul pentru a se pregăti în domeniul educaţiei. Treptat, s-au deschis câteva grădiniţe în Bucureşti, Brăila, Rădăuţi, Câmpulung Moldovenesc şi Luizi Călugăra – Bacau.
Dumnezeu are pentru toate timpul său!
Nimeni şi nimic nu poate distruge opera pe care Dumnezeu a început-o prin surorile, care au activat la Sancta Maria, chiar dacă activitatea lor a fost redusă la tăcere.
În anul 1995, la iniţiativa superioarei Mater Benedicta Blaj din Bucureşti, în Brăila s-a cumpărat o casă pe B-dul Independenţei, Nr. 127 pentru deschiderea unei grădiniţe, ca punte de legătură între trecut şi prezent. Amenajările acestui imobil au fost, în mare parte, asigurate de binefăcători din Germania şi Brăila prin Mater Christiane Petri originară din Brăila şi cu sprijinul Pr. Alois Arcana, paroh la biserica „Adormirea Maicii Domnului”.
În data de 1 octombrie 1995 a avut loc deschiderea festivă a anului şcolar 1995 – 1996 pentru un număr de 35 de copii la învăţământul preşcolar. Cele două educatoare, Sr. Angela Farţadi şi Sr. Coleta Iştoc împreună cu Sr. Cecilia Mârţ, în calitate de administrator, au încercat să reînvie carisma Institutului „Sancta Maria”. Între anii 1996 – 1997 se lucrează la extinderea imobilului pentru a satisface numărul mare de cereri. Începând cu anul şcolar 1997 – 1998 grădiniţa funcţionează cu un număr de 3 grupe, aproximativ 65 de copii.
În anul 2000, la insistenţele părinţilor copiilor din grădiniţă s-a deschis şcoala primară „Sf. Maria” într-un imobil provizoriu din strada Catolica, nr. 17, ce aparţinea bisericii romano-catolice. Acest nou început reprezintă o continuitate în formarea tinerei generaţii pentru societate.
Prin bunăvoinţa părintelui decan Arcana Alois, şcoala a funcţionat în acest imobil până în anul 2006.
Între timp, Institutul „Sf. Maria”, actualmente „Congregatio Jesu”, a achiziţionat un teren pentru construirea unei şcoli. Lucrările de construcţie s-au început în vara anului 2004 şi s-au finalizat în anul 2006.
Grădiniţa şi şcoala au început activitatea în noul imobil în ianuarie 2006.
În anul şcolar 2008 – 2009 grădiniţa funcţionează cu un număr de trei grupe de preşcolari, iar şcoala cu patru clase de învăţământ primar.
